Wednesday, December 12, 2007

Despre prieteni

Se spune ca prietenii sunt ca pepenii. Incerci 100 pana dai de unul bun. Si dupa ce te chinui sa il gasesti, te chinui sa il pastrezi.

Eu am realizat ca (atunci cand vine vorba de prietenie adevarata) ochii care nu se vad NU se uita. Chiar daca viata ne duce pe carari diferite, chiar daca nu vorbim uneori cu saptamanile, tot te gandesti la persoana respectiva ca la un adevarat prieten, si cum ai ocazia petreci ceva timp de calitate cu el.

Sunt totusi foarte multi "prieteni" care dupa un timp te lasa sa vorbesti de unul singur.. Nu-ti mai raspund la sms (vorba cantecului), la e-mail, scrisori, etc.

Eu unul ma pot bucura de multi prieteni in adevaratul sens al cuvantului, si vreau sa le multumesc pentru lucrul acesta. Pe lista "neagra" il pot trece si pe ex-dirigul meu din liceu, Tibi. De curand am fost la o sedinta foto pentru Razvanel, baietelul lui. O scumpete.









Monday, December 03, 2007

Remember, remember the 1st of December

Remember, remember the 1st of December
That night that you shouldn't gone out
Remember the people, remember the pain
As they walked above you in vain.

They say it's your fault,
They say you're to blame
That nobody saw when you felt
And now you are gone 'cause you're melt.

Remember, remember the 1st of December
The night when the lights were turned on
Remember the people, remember their faces
For you to know why you're gone.

Written by Bogdan Angheluta









Pozele nu-mi apartin, le-am primit pe un grup de mail.

Thursday, November 15, 2007

Start -> Shutdown

Suntem dependenti de internet. Ne-am mutat cu totul aici. Lucram pe internet, mancam de pe internet, cumparam de pe internet. Vedem ca televiziunile, agentiile de stiri, ziarele, toate au umplut internetul.

Ne platim facturile, trimitem e-mailuri, vorbim cu oameni din tari indepartate sau cu cel de langa noi fara a face efort. Suntem comozi. Internetul ne face viata usoara, am spune noi.

Poate cel mai mare beneficiu pe care ni-l aduce internetul este faptul ca ne ofera vaste posibilitati de socializare. Oare? Oare cum suntem mai castigati? Daca stam 6 ore pe internet si vorbim cu o persoana, sau 2 ore fata in fata cu ea?

E bine stiut deja faptul ca limbajul nu este compus doar din cuvinte, acestea neavand o importanta majora. Asa ca pierdem limbajul trupului, mimica fetei, tonul si tonalitatea vocii, etc.

Internetul micsoreaza distanta intre continente, dar mareste distanta dintre prieteni. Ar fi multe de spus, dar mai bine va las posibilitatea pentru Start -> Shutdown.









Friday, October 19, 2007

Free hugs


"Free Hugs= The campaign is an example of a random act of kindness , a selfless act performed by a person for the sole reason of making others feel better"

Daca vrei sa aduci zambetul pe buzele oamenilor, sa faci un lucru bun pentru cei care se simt singuri sau tristi, esti invitat sa participi la Campania Free Hugs.

“Free Hugs” se va tine pe data de 21 octombrie(Duminica). Adunarea generala se va face langa fantana vis-a-vis(traversand strada) de Teatrul National Bucuresti. Ora de intalnire este 14.00, apoi se va astepta jumatate de ora pentru posibili intarziati si in acest timp ne vom crea/imbogati ‘pancartele’.

Oricine poate participa la Free Hugs, nu conteaza varsta, diferentele sociale, sexul, sau alte detalii insignifiante. Tot ceea ce iti trebuie este un marker si o foaie de hartie/carton.

Un filmulet cu "Free hugs"-ul trecut:

Saturday, October 06, 2007

Am invatat ca...

Am invatat ca oricat de zdrobita ar fi inima ta, lumea nu se va opri din mers pentru atata lucru.

Am invatat ca ca diplomele adunate pe perete nu te pot face un om de caracter.

Am invatat ca ca trebuie sa mai continui inca mult timp dupa ce nu mai poti.

Am invatat ca ca suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de ceea ce simtim.

Am invatat ca ca oricata grija as avea pentru altii, ei oricum nu-mi vor raspunde la fel.

Am invatat ca ca eroii sunt oameni care fac ceea ce trebuie la vremea cuvenita, indiferent de consecinte.









Thursday, September 27, 2007

New World Order

Discutam zilele trecute cu un prieten despre efectele globalizarii, automatizarii, a... modernizarii lumii in care traim. Cum ca milioane de oameni raman fara serviciu din cauza celor spuse mai sus. Tot odata, ne gandeam (ca tot omul de altfel) daca e un paradox sau nu sa faci bani stand acasa.

Si uite asa m-a traznit o imagine. Cum ar fi daca lumea ar evolua asa de mult incat fiecare dintre noi am avea un robotel, proprietate personala, care sa ne faca treaba la serviciu, iar noi sa primim salariul ca si cum am lucra acolo. Ok, e cam futuristica ideea, dar hai sa ne imaginam urmatoarea chestie:

Un patron are o fabrica de incaltaminte, sa zicem. Globalizarea presupune inlocuirea tuturor angajatilor cu masini care sa faca treaba de 3 ori mai repede si mai bine decat ei. Dar, patronul are o idee - il pune pe fiecare angajat sa plateasca masina care il inlocuieste pe el, acesta din urma urmand sa stea acasa si sa primeasca salariul ca si inainte cu singura conditie sa se ocupe de intretinerea masinariei cu pricina.

Astfel omul ar avea timp liber pentru familie, pentru lucrurile care il fac pe el fericit, patronul ar plati acelasi salariu pt o cantitate de 3 ori mai mare de produse si o calitate superioara, si nici nu ar sta cu grija la toate masinariile (revizii/reparatii/intretinere). Cu totii cred ca am ajuns la concluzia ca un serviciu bun degeaba iti da venituri mari, daca nu iti da si timp sa te bucuri de ele. Let's make the world a better place!

Cateva imagini de la un smoking fotoshoot cu fratimiu:











Thursday, September 06, 2007

I believe I can fly

Din pacate totul are un sfarsit pe lumea asta. Chiar si lucrurile bune. De exemplu, cum am ajuns astazi la serviciu si am deshis calculatorul, am aflat ca Luciano Pavarotti a decedat astazi, la varsta de 71 de ani. Dupa cum spunea statusul cuiva, s-a mai dus o epoca...

O vorba spune "Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat". Intradevar, dar eu cred ca trebuie sa mergem mai departe de atat si sa facem acel lucru sa se intample din nou. Si din nou. Si din nou.

Pretuieste fiecare moment din viata impreuna cu cei dragi. Fa-ti prieteni, bucura-te de cei pe care ii ai. Incearca lucruri noi, chiar daca par nebunesti la prima vedere.

Chiar te provoc sa incerci in viitorul apropiat ceva ce nu ai incercat niciodata. O mancare ciudata, din alta tara, un sport extrem, sa treci peste o prejudecata, sa inviti undeva o fata/un baiat pe care nu ai avut curaj sa il/o inviti pana acum, sa faci orice din ceea ce te face pe tine fericit/a.

Succes!











Monday, September 03, 2007

La sters de praf

Uite ca s-a pus praful pe blogul meu de cand nu am mai scris aici. Nu e vorba ca nu am mai facut poze, dar pur si simplu nu am mai avut timp.

Nu stiu ce imi rezerva viitorul inca, asa ca nu va pot promite ca voi scrie cat de curand din nou. Dar voi incerca.

Deocamdata am planuri. Sau mai bine zis, imi fac planuri. Sunt si ele bune la ceva, nu? Adica, in afara de faptul ca visezi cu ochii deschisi. E primul pas in a realiza un lucru.

Mi-e greu sa imi pun in ordine prioritatile. Nu stiu exact ce vreau. Si nici nu stiu cine este cel sau cea pe care pot sa intreb si sa imi raspunda prompt si la subiect, asa cum ma intereseaza pe mine. Fara ocolisuri si intrebari retorice.

Am multe povesti de spus de cand nu am mai scris aici, dar lasam pe alta data. Acum cateva fotografii recente. De saptamana trecuta. Cluj.













Tuesday, June 26, 2007

Sari!

Stau si ma gandesc cum ne plafonam noi, oamenii uneori. Cunosc destul de putine persoane care sunt gata sa faca anumite schimbari sau sacrificii, fara sa fie constienti in totalitate de urmari.

Ceea ce ne tine, deci, sa facem ceva mai bun este frica de schimbare. Ne e teama sa ne schimbam locul de munca, sa ne schimbam anturajul, sa ne schimbam viata.

Consider ca ar trebui ori de cate ori ne permitem, sa dam ceva bun (sau mai putin bun), pe altceva mai bun. Niciodata invers.

Cel mai bun sfat pe care il pot da acum este: sari! Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla? O viata ai. Traieste-o!











Tuesday, June 19, 2007

Exploratori, drepti !!!

Astazi as vrea sa va prezint o organizatie aparte.

Ei sunt Exploratorii. Pentru cei care nu stiu, sunt un fel de cercetasi. Intr-o oarecare masura, e ca armata pentru copii cu varste intre 11-15 ani.

Invata tehnici de supravietuire, viata in natura, orientare, urme de animale, noduri, si muuulte alte specializari cu caracter practic si extrem de interesante. Si, nu in ultimul rand, invata sa-L cunoasca pe Dumnezeu, pentru o viata echilibrata.

In tabere, camporee, excursii, festivaluri sau doar intalniri, poti vedea cum vin copii bucurosi si plin de zel sa invete lucruri noi sau sa le aplice pe cele pe care deja le stiu.

Organizatorii si instructorii sunt niste oameni minunati, langa care iti doresti sa fii mereu.

Ar fi o multime de lucruri de spus, si oricum cuvintele nu pot exprima ceea ce simt fata de Exploratori, asa ca sunt de prisos.












Multumiri lui Levi pentru poza 3, iar lui Cosmin pentru poza 8.