Locuri si oameni

Stai pe canapea duminica dupa-masa, cu telecomanda in mana, uitandu-te la o reluare incremenit si te intrebi cine esti. Ai un gol imens in stomac si unul si mai mare in piept. Stai in papuci de casa, imbracat lejer, si ti-e dor de acasa. Dar acasa nu mai exista. Mai e camera ta in care ai crescut, dar ai plecat demult de acolo. Ai un loc unde sa-ti pui chestiile, dar atat. Doar un loc de pus chestiile.

Si pana la urma asta suntem - doar oameni care cauta alti oameni, cu totii indragostiti de acelasi loc imaginar, gata sa ne cuplam sa cream un nou loc imaginar pentru cei ce vor veni dupa noi. Viata e ca o serie de camere in care suntem prinsi cu unul sau altul. Relatiile noastre cu acestia, si felul cum ne raportam la ei puse la un loc dau felul cum ne traim viata.

Noapte buna

Te-am privit aseara pret de cateva clipe
In timp ce dormeai.
Nimic nu parea sa iti macine somnul;
Nici macar eu.

Mi te imaginez adesea mergand apasat
Pe stradute inguste,
Cu sulfetul plin de sufletul meu.

Oameni privind prin ferestre murdare
Iti urmaresc fie ce pas.
Unii iti pun piedica, dar nu te las sa cazi
Cad eu.

Zidul cladirii poarta obloane din lemn putrezit,
Ca semn al singuratatii.
Nimeni nu intra si nimeni nu iese;
E gol.

Doar noi caram fericirea bucata cu bucata
Oriunde ne ducem.
Mai dormi si azi cateva ceasuri sa te privesc visand,
Si sa visez cu tine.




Sursa foto 2.

Urban sunset

Colourfull by day,
Black & white by night
Sad, but always happy when i'm in your sight.

Peacefull when you're down
Yet, crazy like a clown.

You've changed my world since you've appeared
And all the things I like. It's weird!

Now, don't you ever try forget
That you're my own urban sunset.

Share your world

Un alt timelapse ceva mai reusit decat anteriorul, cu o tema total diferita. Pe scurt, 189 cadre luate intr-o ora.

Speedo

No wordz, just pics from today's lunch break.

Heritage Singers

Arenele Romane, 26.07.2008

Cu fulgere si tunete

1st Timelapse

E miscat, difera luminozitatea, e prea scurt, e cam ciudatel, dar e primul meu timelapse. 90 de poze facute in 50 de minute. Promit ca o sa incerc sa fac si altele mai calitative.

Pe locuri, fiti gata, start!

Ce poate fi mai placut dupa o saptamana grea decat sa te relaxezi in natura? Si cum ai putea merge in natura fara sa fii cu ochii dupa tot ce misca?

In caz ca nu ai reusit sa faci lucrul asta in weekend, iti voi da startul pentru urmatorul, nu inainte de a-ti arata ce ai pierdut. Si asta doar intr-un parc din Bucuresti (iti imaginezi cum ar fi la munte sau in delta, de exemplu).

O felie mare si dulce de copilarie

Imi cautam inspiratia printre cotloane nemaiumblate in ultima vreme ale mintii mele.... Dupa ce am suflat praful si am dat la o parte panza de paianjen, tot nu puteam vedea nimic, si nu intelegeam de ce. Mi-am dat seama ca pentru a putea deshide cufarul cel vechi si plin de comori, trebuia mai intai sa trag obloanele in laterale, ca sa pot vedea unde e cheia cea grea si ruginita.

Cand am luat-o in mana, am simtit vopseaua verde cum se cojeste. Am bagat-o in incuietoare, am rasucit-o de 2 ori spre dreapta, si voila. Cufarul e descuiat. Insotit de un scartait anemic si un miros de vechi, dar totusi placut, capacul a fost dat la o parte si acum puteam vedea continutul. Cufarul era gol. Nu mi-a mai ramas pic de copilarie. Am terminat pana si ultima bucata.

Cu fiecare pas de sotron, cu fiecare "rata vanata", cu fiecare an-dan-te copilaria se indeparta. Nu stiam asta atunci, si daca as fi stiut nu mi-ar fi pasat. Eram prea copil pentru lucruri mari. Mai vreau copilarie. As mai cere o portie, sau macar o felie. Da, o felie mare si dulce de copilarie.

Sunt bucuros ca am de la cine sa gust si sa mai simt aroma din cand in cand. Mai vreau!

Interneţe fără bătrâneţe şi viaţă online fără de moarte

A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, au făcut de mai multe ori tot ce ştiau ei că trebuiau să facă pentru aceasta. Zilnic trimiteau email-uri berzei.ro verificând stocul de copii, în speranţa că aceasta le va procesa şi lor cererea, şi aşa vor avea un moştenitor.

În zadar au aşteptat ei un reply de la admini, şi degeaba se certau online cât e ziulica de lungă (el locuia în castelul său, iar ea, la părinţi). Nu se văzuseră niciodată, dar cum putea sta un aşa lucru minor în calea fericirii lor demne de poveştile nemuritoare?

Mulţi tineri din ziua de azi încearcă relaţiile online. De comoditate, plictiseală, sau poate lipsa curajului. Oricare ar fi motivul, eu nu ţi-aş recomanda. Mai ales că în România avem o groază de fete frumoase. Spor :P