Wednesday, January 09, 2008

Cu si despre romani

In prezent suntem un popor ciudat, nu ne incadram in niciun tipar. Am trait zeci de ani sub sclavia comunismului. Pe vremea comunismului, in tara s-a implementat notiunea de SISTEM. Esti cu sistemul, faci foamea, te descurci "pe neve" cat se poate, noi nu stim, tu nu te lauzi. Mai faci si ceva banuti, mai faci rost de dulciuri pentru copii, de niste carne proaspata. Nici o problema. Se face. Esti mai bleg? Faci foamea si taci. Sau incerci. Bun.

Dupa zeci de ani in care mandria noastra a fost cum a fost, a venit revolutia. Dupa 1989, romanul si-a amintit ca este barbat, a simtit ce inseamna libertatea. Si a avut din plin. Libertate din plin dar o libertate bolnava.

Incepand cu 1990 societatea s-a degradat. Cum s-a degradat? Simplu. Pe fondul dorintei generalizate de imbogatire. O parte au mers cinstit. O parte au furat cinstit. O parte au furat. O parte au inceput afaceri. Si o alta parte a fost la conducere. Primul presedinte al tarii in perioada post-decembrista, Domnul Ion Iliescu, a condus tara, asa cum reiese din toate rapoartele si studiile care se pot face, direct in jos. Privatizari esuate, fabrici inchise, somaj generalizat, inflatie cat cuprinde. Au fost multe personaje care s-au evidentiat in perioada asta, in special prin cantitatea de carne pe care au primit-o din partea poporului. Au primit, si-au umplut frigiderele, buzunarele, tot ce se poate.

In prezent romanul de rand traieste o viata de prostituata cu mai multi pesti. Primul peste este statul, care isi cere drepturile. Impozite exorbitante pe salarii si venituri in general. Serviciile oferite sunt de praf in ochi. Servicii medicale. ZERO. Nu dai spaga te lasa sa mori pe pat la urgenta. Servicii sociale. Zero barat. invatamantul? La pamant. Profesorii fac meditatii daca sunt in pre-universitar. La universitari e mai simplu, mergi la particulare unde taxa de scolarizare se ia invers proportional cu IQ-ul.

Al doilea peste al tarii sunt parlamentarii, care cumpara masini luxoase si cheltuie banul public in dusmanie. Prezenta la intalnirile in care se hotaraste viitorul nostru e facultativa. nimeni nu da doi bani pe noi.

Ce e de facut? Dezvoltarea societatii. Avem nevoie de un val nou, care sa schimbe ceva in tara asta. O sa mai dureze mult pana atunci. Generatia de tineri actuala, 13-18 de ani este la pamant. Este victima societatii (nu vreau sa jignesc pe nimeni dar acesti copii sunt la pamant din toate punctele de vedere, de la sanatate pana la intelect). Dumnezeu sa dea sa ma insel amarnic. Sunt si persoane demne de tot respectul, dar majoritatea covarsitoare e proasta din cale-afara. Va fi generatia de sacrificiu, care va manca manele si se va maturiza la batranete. Asta pana cand va aparea prima generatie in care spirtul se va trezi. Insa pana la schimbarea raului care domina societatea actuala mai este mult timp. Si multa apa de curs pe Dunare. Si peste atata timp nu se stie daca va mai fi ceva de facut.

Lasand pesimismul la o parte, trag o singura concluzie. Vedeti-va de viata, ganditi-va la probleme reale si seara relaxati-va cum vreti. La un meci de fotbal, de exemplu. Echipa favorita castiga? Foarte bine. Bucurati-va. Echipa voastra pierde? Asta e. Exista o data viitoare. Important e sa fie fair-play, un joc frumos si RESPECT.

Si cand respectul va fi generalizat la nivelul societatii vom sti cu siguranta sa ne bucuram de un joc de fotbal, chiar daca echipa favorita pierde. Insa cu siguranta vom duce o viata mult mai buna.

Meet my grandchildren Busra, Esra and Salih.