In timp ce dormeai.
Nimic nu parea sa iti macine somnul;
Nici macar eu.
Mi te imaginez adesea mergand apasat
Pe stradute inguste,
Cu sulfetul plin de sufletul meu.
Oameni privind prin ferestre murdare
Iti urmaresc fie ce pas.
Unii iti pun piedica, dar nu te las sa cazi
Cad eu.
Zidul cladirii poarta obloane din lemn putrezit,
Ca semn al singuratatii.
Nimeni nu intra si nimeni nu iese;
E gol.
Doar noi caram fericirea bucata cu bucata
Oriunde ne ducem.
Mai dormi si azi cateva ceasuri sa te privesc visand,
Si sa visez cu tine.
Sursa foto 2.
http://www.youtube.com/watch?v=6GYx6FoLMfU
ReplyDeletenice words... ai grija de ea!
ReplyDelete>:D< Off, cand recitesc poeziile astea, mi se face dor de tine din ce in ce mai tare >:D< :*:*. Hai acasa!
ReplyDeleteOchii tai sunt izvor
la care ma opresc ades
pasind incet
pe iarba vie a sufletului tau.
Iubire, si pace adanca gasesc
in linistea lor.
Picatura
de viata curata
ma umple din nou, din dragostea lor
in zgomotul zilei.
Sa te iubesc e usor si usor o sa-mi fie!
e cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o. :)
ReplyDeletesunteti asa binecuvantati ca va aveti unul pe celalalt. va doresc toata fericirea din lume.