"-Ti-am zis eu ca toamna e frumoasa!"
Nu-i asa ca toamna provoaca melancolie? Diferita de cea de primavara... Toamna esti mai trist... Si cerul plange pentru tine..sau in locul tau.. Dar cu totii avem nevoie de momente de genul asta. Sa ne descarcam. Ne face sa trecem mai usor peste probleme. Ne uitam cum totul moare in jurul nostru. Si intr-un fel, murim si noi cu ele... Ne simtim mai singuri, ca o frunza rosiatica pe care vantul o smulge din pom, si cade pe asfaltul rece... Si pomul ramane gol... Si noi la fel...
Si totusi ne place toamna... Ne place felul cum se coloreaza totul... Ne place cum pe jos se astearna frunzele... Ne place moartea?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Toamna cad frunze pe pamant,
ReplyDeletePutrezesc sub povarastresului trecut si.....
O data privesc spre cercu lacrimi topite
De seva incolora.
Am compus aseara ...dar nu stiam pentru ce ....acum stiu ......
M-am gandit sa-ti dau niste note pentru fotografiile de toamna (de la 1 la 10, ca la scoala - pe unde, by the way, ar mai trebui sa te mai duci).
ReplyDeleteAsadar:
- casuta albastra de langa lac: 10 - imi place mult);
- papadia: 5 pentru ca nu are treaba cu toamna, in parerea mea);
- copacul rosu: 7 - e ok, da nu extraordinara);
- balta cu pietroaie: 8 - nu strica sa fie si niste frunze moarte, or something mai de toamna;
- chestia rosie: 4 - nu imi place deloc;
- inima din frunze: 9 - imi place, e super, da' o inima din frunze moarte?!?
Asta e tot. Bafta la fotografii in continuare!
Vali, stii tu ce se zice... "Those who can't do, teach. And those who can't teach criticize."
ReplyDeleteMultumesc pt comment!
prima da
ReplyDeleterestul ba
deh, de gustibus ...
Timpul...nicidecum nu il putem opri, la fiecare suflare Dumnezeu ne arata cà incà o clipa din viata noastra s-a dus si noi alegem daca merita sa plangem dupà ea sau sa ne bucuram ca a trecut si vor veni altele mai deosebite.
ReplyDeleteMa gandeam cà cea mai dulce amintire a clipelor de neuitat este o fotografie, avand in vedere ca totul se va schimba impreuna cu o suflare a vantului.
Nu ma simt la inaltimea de a "critica", vreau doar sa iti multumesc pentru fiecare emotie care ai ascuns-o in spatele fiecàrei fotografii de aici....Sa sti ca nimic nu e mai deosebit decat ceea ce TU crezi cà e deosebit!!!
Prin pasiunea ta ai lasat sà patrunda in mine senzatiile tari a unei cascade, realitatea naturii, simplitatea calda a unei lumànari, tristetea fermecàtoare a ploii.
Creatia lui Dumnezeu vazutà prin ochii tai e un infinit de emotii, pagini nenumarate de sentimente, dragoste si sensiilitate.
Toate acestea imi deschid ochii spre lumea ta: un ocean de clipe minunate , unde, ai reusit sa opresti timpulasa cum iti doresti tu si cum imi place si mie!!!:P
Am avut si eu o inima in concurs dar a ta e mai frumoasa...
ReplyDeleteNu m-am identificat... Monica D.
ReplyDeleteTrotuare prafuite si incarcate de frunze. Alei sinistre si intunecate, primitoare de frig. Copaci tuciurii fara pic de culoare. Nori mohorati si incarcati cu cenusa. Lumini palide, trupuri zgribulite, vant aspru si frig. Seara de toamna abia intrata in depline drepturi.
ReplyDeletePlimba-te in parcuri, pe strazi, prin gradini si prin suflete de oameni. Plimba-te acum cand frunzele nu-si mai gasesc locul pe ramuri. Acum cand pasari calatoare isi incep zborul catre alte meleaguri ( asa cum te invata educatoarea prin clasele primare ).
Plimba-te fara sa iti pese ca din clipa in clipa poate sa inceapa ploaia, sa sufle cu putere vantul si sa intunece totul in jur. Fara sa iti pese ca hainele nu mai stau cum le-ai aranjat acasa, sau ca parul e mai dezordonat ca niciodata.
Mai lasa-ti inima sa se bucure de culorile puternice din zile de toamna. Si nu pune frau gandurilor care vor sa plece odata cu frunzele.
Anotimp al amintirilor, cugetarii si regasirii de sine. Anotimp in care sa urmaresti atent ingalbenirea fiecarui fir de iarba, pasii grabiti al frunzelor care cad pe asfaltul candva fierbinte, de vara.
Ai o apasare pe suflet. Vrei sa simti cum anotimpurile trec iar tu ramai neschimbat. Stii bine ca nu se poate. Te sfarsesti si tu, odata cu vremea.
Odata cu nelinistea naturii si clocotul pe care ,parca nu l-ai vrea trait de nimeni. Iti doresti sa ingheti amintirile din zilele cu soare si intr-un fel, sa opresti natura care se indreapta cu pasi atat de linistiti si tacuti catre moarte…
Cred ca se potriveste mult mai bine aici, langa pozele tale! Te ubesc :*