Din nou la munte

Ma intreb uneori de ce e viata asa anosta. De ce ne plictisim asa de repede. De ce nu iti indeplinesti decat 30% din vise. De ce viata este scumpa. Ma intreb de ce nu ne permitem excursii in Caraibe, expeditii pe Himalaya, sau rafting prin Marele Canion. Ma intreb uneori pentru ce traim. De ce nu ne intreaba nimeni cand ne nastem daca ne dorim viata cu toate esecurile ei, daca ne dorim familia care ne este data sau daca suntem multumiti de drumul pe care il vom avea. Si totusi e ciudat cum lucrurile marunte, cum ar fi un zambet, o privire luata pe furis, sau un "te iubesc" iti pot lua mintea de la partea goala a paharului. Suntem fiinte sociale. Umblam in haita, comunicam prin multe tipuri de limbaj, si de multe ori ne lasam condusi de instincte. Ce vreau sa spun de fapt? Nu cred ca imi doresc sa inteleg...

P.S: Stiu ca textul nu are legatura cu fotografiile :|